American Pie: The Book of Love review

Azi am vazut acest film si regret ca am pierdut o ora, 33 de minute si 25 de secunde vizionandu-l, in loc sa vad Familia Bundy, pentru a 8-a oara.

Filmul incepe stupid, tipul este filmat de fratele lui in timp ce se “facea” pe sine, tot liceul rade de el bla bla. Stifler este jucat foarte prost de acel actor, habar n-am cum se numeste, de fapt toti actorii joaca prost, se vede ca vor sa copieze modelele American Pie 1, 2 si 3, care au fost grozave. Tipul gras cu ochelari este un cliseu deja depasit, te saturi sa vezi mereu aceleasi tipare.

O faza stupida se petrece si la bal sau la petrecere (nu am retinut ce era), cand un tip se foloseste de o bancnota de 100$ pentru a cuceri fetele. Initial o ruleaza, dar dupa ce o scapa pe jos si se taraste pentru a o cauta, bancnota apare ca fiind mototolita. Detaliu insignificant, nu?

In cabina de proba, tipul incremeneste cand o vede pe tipa blonda dezbracata. De parca e asa grozav sa vezi niste sani, mai ales pentru el, care a vizionat o multime de filme porno (doar de-aia fusese prins in fapt la inceput).

Alta faza stupida: un cuplu se cearta pentru ca tipa nu voia sa faca sex cu el (se aflau in biserica) si ce sa vezi? Tipul apasa din PURA greseala un buton care transmite discutia lor intregii biserici. Plictisitor. De ce s-ar afla butonul chiar in camaruta aia unde erau ei? Si de ce s-ar afla chiar pe lateralul unei mese?

Mai tarziu devine dragut. Cei trei prieteni se duc la o casa in Canada, iar pe drumul de intoarcere dau peste o veverita :) ) Inapoi in America, la o petrecere, lucrurile devin amuzante. Baietii sunt fraieri si spun ca vor face sex inainte sa se intample, asa ca nu mai fac deloc. What a shame! (NOT!)

Mai am de vizionat 28 de minute, dar problema pe care o prezenta ochiul meu stang zilele trecute a revenit, asa ca voi face un update de indata ce voi revedea restul.

UPDATE: Stifler este facut de ras de o pipita. Se tinea dupa el inca de la inceputul filmului; eu credeam ca e insarcinata :) ) Aproape de final au jucat poker pe dezbracate si am crezut ca ea vrea sa piarda in fata lui ca sa ii arate burtica ;) ) Greseala mea. Se pare ca voia sa-l pedepseasca, sa-l faca de ras.

Faza stupida: 4 dintre ei raman blocati 2 cate 2 in telegondole, iar un tip cade din greseala in zapada, nu de la distanta mare, cand telegondolele erau oprite. Tipa vede o scara pe un stalp de care se leaga firele care tin telegondolele si vai coboara pe ea. Pai cum ai reusit, mai fata? Ai iesit din cabina, ai mers pe firul electric si ai ajuns la stalp? Vai! Si chiar daca gondola era oprita, firul ala este electric si putea sa moara oricand.

Finalul mi-a placut doar pentru ca tipul si-a filmat fratele mai mic si a postat pe net filmuletul si mai ales pentru ca avea deja aproape 10 milioane de vizualizari. O depaseste pe Rihanna!


Razbunare

Am o durere enervanta de ochi, este si rosu, sper sa treaca pana maine, dar asta nu ma opreste sa nu ma gandesc la o chestie: razbunare. Esti tentat sa faci asta cand esti foarte ranit, zic eu. Si daca nu reusesti, ce faci? Iti pui viata in pericol ca sa reusesti, dar nici atunci nu stii daca va da rezultate.

Dilema mea este urmatoarea: poti sa ierti in loc sa te razbuni?


English, please

Ieri sau alaltaieri am realizat ca sunt dependenta de limba engleza. Si sunt crizata daca folosesc limba romana, si nu engleza. Mi-am reinstalat windows-ul, apoi niste programe (mess, winamp, bsplayer etc) si am observat ca limba de instalare era romana. Ma uitam ca mata-n calendar la procedura de instalare pentru ca pur si simplu nu intelegeam ce mi se cere. Stiu pe dinafara ce optiuni trebuie sa bifez la programele pe care le folosesc, dar cand am vazut ca nu erau scrise in engleza, ci in romana, m-am blocat.

La telefon la fel: limba lui engleza, nicidecum romana. Si asta de ani buni. De cand am inceput sa folosesc aparate de gen, le-am folosit in limba engleza si nu concep altfel. Sunt nebuna?


Pauza

Am stat departe de blog in ultimele 8 zile, in special pentru ca nu am stat pe acasa si apoi pentru ca nu stiu sa fac update la niste plugin-uri :) ) Dar ii multumesc lui Razvan pentru ajutor. Am trecut prin multe saptamana asta si saptamana trecuta, am rezolvat niste probleme legate de incredere, dar am dat de altele.

Printre altele, mi-am facut card cu poza mea, abia astept sa-l umplu cu ceva money, in special incepand de la toamna, cand voi fi studenta.

Imi spunea mama ca abia asteapta balul bobocilor (nu stiu de ce, ca oricum ea nu vine), ceea ce ma pune pe ganduri, pentru ca mi-ar trebui o sesiune de shopping si ceva efort. Sper sa pot veni insotita, adica sa mi se permita, apoi sa poata si my love.  Cu ocazia asta poate reusesc sa o conving pe Iulia sa-mi faca un machiaj dragut, cum numai ea stie.


Despre incredere si alte dezastre

- Mai pot avea incredere in tine dupa toate astea?

- Te rog, insemni prea mult pentru mine. Iarta-ma.

- Ce ma rogi? M-ai mintit cu lucruri grave, chiar daca tie ti se pare normal.

- Nu pot sa cred cat esti de egoista. Ce e asa greu sa ma ierti? Credeam ca ma iubesti.

- Te iubesc, dar nu il iubesc pe omul care ai devenit.

- Foarte bine.

Si iata inca un mod sa inchei o relatie. O fi bine, n-o fi bine, numai ei stiu. E cam a doua oara cand imi bag nasul in relatia altcuiva. Mint. Am luat parte la discutie si trebuia sa scriu pe blog. Mint. O prietena mi s-a confesat, sperand sa dezbat acest subiect si cumva sa-l improsc pe el cu noroi. Eh, nu promit nimic, incerc sa fiu impartiala, ca doar imi doresc sa ajung judecator, iar subiectivitatea nu are ce cauta in cutiuta mea cu sentimente.

Parerea mea proprie si personala este ca minciunile nu fac bine unei relatii, indiferent de natura lor, indiferent de scopul lor. Si nu, scopul nu scuza mijloacele. Replica asta e folosita de niste persoane care se cred tari, dar doar atat. Totusi, pe de o parte, e bine sa minti sau mai bine zis sa omiti anumite lucruri, cu simplul scop ca persoana iubita sa nu sufere. Dar poti minti si pentru niste scopuri neortodoxe. Pe de alta parte, minciuna si omiterea nu fac bine niciunei relatii, nu o vor aduce pe linia de plutire, nu e o cale de rezolvare usoara.

Pe vremea cand eram adepta a “scopul scuza mijloacele”, aveam impresia ca am dreptate, ca asa e normal. Dar prefer sa cred ca am crescut, ca m-am maturizat si nu mai fac copilarii. Am avut 16 ani. Am avut si 17 ani. Am avut chiar si 18 ani. M-am distrat cat am fost copil, am gresit, am mintit, am iubit, am urat, am trait. Insa acum am alta varsta si alta mentalitate, deci ma voi comporta ca atare.


It’s a deja-vu.

Cu cateva zile in urma, o prietena de-ale mele mi-a povestit cum a reusit ea sa se impace cu prietenul ei. Nimic nou pana aici, pana a specificat ca s-a folosit de niste chestii micute si ude numite lacrimi. Dupa ce el i-a cerut sa se desparta (motivul ar fi ca nu se mai intelegeau, nici nu mai era atras de ea), ea a avut o cadere nervoasa, a stat deprimata in pat cateva zile si a dat apa la soricei pana cand si-a dat seama ca nu ar trebui sa planga in zadar. Dar nu pentru ca respectivul nu merita, ci pentru ca a crezut ca e o metoda buna sa-l aduca inapoi.

Asa ca s-a pregatit intens in fata oglinzii si in final a reusit. L-a sunat plangand, spunandu-i ca ii e dor de el si ca nu vrea sa traiasca fara el. Acesta, speriat, a lasat deoparte tot ce avea de facut si a acceptat sa se intalneasca cu ea, intr-un loc retras, desigur. A ramas impresionat de prestatia ei, avand grija sa nu i se scurga machiajul, asa ca au sarbatorit ca de fiecare data cand se certau si se impacau.

Voi ce parere aveti despre persoanele (si fete, si baieti) care plang pentru a-si recapata partenerul?


2 lepse

Prima leapsa am primit-o acum ceva timp de la The G Spot, dar abia acum o onorez si imi cere sa spun ce as face daca as fi pentru o zi presedinte. Pai eu zic ca as incerca sa schimb economia asta de tot rasul a Romaniei, incepand cu a lua inapoi banii furati de parlamentari, a continua cu plata datoriilor catre FMI si a sfarsi cu concedierea parlamentarilor. A tuturor!

A doua leapsa e de la Globber, care doreste sa scriu 14 lucruri despre mine, dintre care 7 adevarate si 7 false, intr-o ordine intamplatoare.

1. Imi plac pisicile.

2. Vreau sa devin jurnalist.

3. Sunt innebunita dupa telefoane.

4. Nu-mi plac jeleurile.

5. Ma uit la telenovele.

6. Ma joc Farmville.

7. Iubesc Cola.

8. Am un animal de companie.

9. Am un frate mai mare.

10. Sunt in reteaua Vodafone.

11. Imi schimb telefonul mobil des.

12. Nu-mi place sa merg la shopping.

13. Imi place viata de Bucuresti.

14. Imi place culoarea portocaliu.

O dau mai departe la tot blogroll-ul.


Bruneta de la Drept

Desi pe tricoul meu semnat de colegii de clasa scrie clar “BLONDA DE LA DREPT”, acum sunt bruneta si va trebui sa fiu bruneta de la drept. Sau poate ma fac blonda iar. Sau poate nu. Nici nu stiu daca abia astept sa incep noul an; momentan ma pasioneaza ideea de a sti atata istorie si parca imi pare rau ca am chiulit de la orele domnului Hociota. Eh, voi recupera.


O zi banala. Cred.

Cred ca e cel mai important examen pe care il dau. BAC-ul e nimic fata de ce ma asteapta vineri. Sunt speriata, recunosc, dar in acelasi timp am incredere, si nu pentru ca vai zic “Hai ma ca iau, tocmai eu?”, ci pentru ca am invatat. Nu am invatat indeajuns, dar sunt hotarata sa dau mai mult decat pot ca sa scot niste “amarate” de 70 de puncte.

Mai greu e cand astepti. Un rezultat, desigur. Dai refresh-uri neincetat la pagina web a facultatii si tot nu apare un document in care sa scrie ca esti admis la buget. De fapt, cred ca mai rau e atunci cand te cauti intr-o lista deja publicata, iar cand se termina cate o lista si tot nu iti gasesti numele, simti ca nu mai poti.

Optimismul meu s-a dus brusc. Pana azi eram sigura ca intru la Drept, ca e buget, ca e taxa, nu conteaza. De-aia nu mai pot eu de ce zic unii parinti. Cand inca eram in liceu, mi se parea urat sa fii la taxa, inacceptabil chiar, dar acum, ca viitorul meu depinde de asta, privesc acest lucru ca pe oportunitate. Nu imi va scrie pe frunte “studenta la taxa”. Poate chiar voi invata mai bine decat cei de la buget. Sau poate nu.

Deschisesem pagina blogului pentru ca voiam sa scriu o singura chestie, si anume ca e dureros sa astepti ceva ce nu va veni niciodata si nu am reusit decat sa ma lungesc la vorba / scris despre facultate.

PS: Nu sunt fericita.


La Bucuresti

Maine plec cam pentru o saptamana. E prima oara cand stau singura in Bucuresti, cu ai mei ramasi in Oltenita si sora mea plecata din oras. Nu astept decat vreo doua vizite, in rest invatat, ca sunt ultimele zile si trebuie sa trag cel mai tare acum. Sper sa imi placa sa locuiesc in Bucuresti, desi sunt reticenta cand vine vorba sa ma deplasez prin anumite zone, chiar daca pe timp de zi. Din fericire mi-am activat Google Maps pe telefon, la fel si internetul. Din vizitele anterioare trebuie sa retin ca nu ma voi mai deplasa cu taxi :) ) Soferul face ce face si ma duce prin intersectii aglomerate, pe unde stie el ca fix la ora aia stai 20 de minute pe strada x. Dar pe de alta parte, nu-mi plac imbulzeala din mijloacele de transport in comun si nici metrourile vechi. O sa am net, tv si mai multe saptamana asta, deci nu ma izolez de nimeni. Bafta mie luni, miercuri si vineri!! Si bafta prietenelor mele! Si desigur, bafta tuturor cititorilor care dau admitere sau licenta sau master sau orice alt examen.